Ce mi-am luat de la mall..

Şi am fost la noul mall. Ăla cel mai mare din sud-estul Europei. Şi nu la orice oră, ci la 1 noaptea, după terminarea programului la corporaţie. Căutam nişte diverse obiecte şi alimente prin hipermarketul din interiorul mall-ului. Pe care le-am găsit. Mai greu mi-a fost să găsesc magazinul, că mall-ul ăsta e chiar mare. Foarte greu a fost să mă orientez spre ieşirea cea mai apropiată de locul în care îmi lăsasem maşina. Evident că am ieşit prin cu totul altă latură a mall-ului, dar măcar nu a fost chiar opusă cu zona pe care intrasem. În fine, cu mâinile ocupate de cumpărături şi gura de mormăituri neortodoxe, mă îndrept spre batmobil. Tot spre el se îndrepta şi un şobolan, din lateral, nedrept de avantajat de distanţă. Ajung la batmobil şi fac nişte mult zgomot, doar doar se simte şi fuge. Las bagajul şi arunc o privire pe sub maşină. Şobolanul dispăruse. Avem două posibilităţi : a. şoarecul s-a speriat şi a tulit-o fără să-l văd şi b. animalul s-a instalat pe undeva pe la motor, la căldurică. Recunosc că am avut emoţii când am pornit motorul, mă şi vedeam adunând bucăţele mici şi fripte din şobolan de pe interiorul capotei şi radiator. N-am auzit niciun zgomot suspect, aşa că am mizat pe varianta a. Şobolanul a optat pentru varianta b., după cum am descoperit azi dimineaţă. Nu, nu a fost nimic sângeros şi oripilant, dar în praful de pe capacul motorului se observau lejer câteva urme de lăbuţe de şobolan. Cum ar veni, cartierul meu are un nou locatar. Unul de la cel mai mare mall din sud-estul Europei.

Aş cam vrea

Nadina face liste de Craciun. Nu de cumparaturi, de dorinte, că astea ne plac tuturor mai mult.

Pe ce a mai rămas din anul ăsta, cel mai mult îmi doresc să iasă perfect proiectul la care onorat o să particip luna viitoare şi despre care nu pot să spun mai multe, deocamdată.
Apoi, aş mai vrea nişte multă zăpadă, dar multă să fie (dau un telefon să văd ce pot face). Dorinţa asta se poate lungi niţel şi pe 2010. Şi tot pe 2010 mi-ar plăcea un batmobil nou şi o casă pe pământ, alta decât conacul de la ţară. Asta înseamnă că trebuie să câştig cumva la loto, dar dacă va câştiga Nadina, poate prietenul la nevoie se cunoaşte. :))

Şi serios vorbind, aş cam vrea să mă port mai frumos cu oamenii care mă îndrăgesc şi să îmi aduc mai des aminte de ei, dar asta e o dorinţă pe care mi-o pot îndeplini singur. Ca în spotul la Vodafone.

Probleme de pândari

Merg ca omu' la secţiunea sport a corporaţiei - care este în altă clădire - unde merg frecvent seara întru amuzament şi servit diverse alături de Zeul şi reproducătoarea emisiunii sale, prietenul Bianca. În seara asta a fost cam a 23-a oară când i-am vizitat de când nu mai fac parte din echipă.
La intrarea în hol este o barieră, exact ca la metrou, dezafectată până în prezent pe motiv că poate lumea se mai face că se grăbeşte spre locul de muncă sau spre ţigară, după caz. În seara asta este fix funcţională, lucru pe care îl observ la 1 secundă după ce portarul nu îmi răspunde la salut, deşi m-a mai văzut, chiar şi pentru simplul motiv că un bărbat tencuit cu fond de ten iese mai repede în evidenţă, chiar dacă asta nu este neapărat de bine. Pentru lipsa răspunsului la salut dau vina pe jocul greu de sudoku la care transpiră şi zic :

- Gata? S-a pus bariera?
- ....

Lipsa unui răspuns nu mă descurajează :

- Păi şi eu cum pot intra?
- Unde ? vine răspunsul sec
- La redacţie ....... ( de parcă puteam să merg în Malibu sau pe clădire să încerc să zbor şi ţineam neapărat să merg pe scări )
- Păi dacă lucrezi la redacţie de ce nu ai cartelă?
- Că nu lucrez la redacţie, doar în corporaţie
Mi-a aruncat o cartelă magnetică, profund satisfăcut că şi-a făcut rolul de pândar. Nu numai că nu văd utilitatea unor bariere la intrarea într-o instituţie, câtă vreme există pândari, dar nu am să înţeleg niciodată plăcerile acestor oameni cu statură impunătoare de a face pe şefii când nu sunt căpitani decât pe jocurile lor de sudoku.

Şi mai am o mare problemă cu pândarii de locuri de parcare sau parcatorii. Sunt oamenii aceia, îmbrăcaţi uneori mai bine ca tine, care te ghidează să parchezi pe un trotuar, într-o zonă în care nu există locuri de parcare, deşi zona este foarte aglomerată, să spunem, pe străduţele de la Romană. După ce te ghidează, în funcţie de oră - seara e mai scump- şi de vechimea lor în această meserie, te taxează, de cele mai multe ori de la obraz, cu sume cuprinse între 5 şi 10 ron. Ce dracu să le faci? Să nu le dai? Păi ce se întămplă cu maşina, câtă vreme tu îţi bei ciocolata caldă?! Să le dai pumni şi şuturi? Dacă te ţine, poţi încerca, dar eu unul nu am atâta curaj.

Plăcerile toamnei

De la Nadina

Îmi place toamna în comparaţie cu vara şi clar îmi displace în comparaţie cu primăvara. Totuşi, sunt pro toamnă pentru :
- zacusca de ghebe făcută de mama
- mirosul de struguri copţi al dimineţilor nehotărâte de la ţară
- culoarea pădurilor
- aspectul norilor rupţi de vânt care dau senzaţia că cerul este mult mai înalt ca de obicei
- zborul compact şi zbuciumat al porumbeilor *
- nucile crude
- zilele ploioase de care avem nevoie ca scuză pentru o leneveală cruntă.

* pentru cunoscători

Atitudinea Hallmark

Hallmark poate fi cel mai bun prieten al omului. Pentru mine, câteodată, e mai bun şi decât Edi -prietenul imaginar din copilărie/adolescenţă. Asta pentru că Edi mă mai lasă baltă, cam de fiecare dată când eu nu îi las pe alţii. Vedeţi voi, Edi este absolut tot ceea ce nu sunt eu. Dar despre Edi, altădată. Să ne întoarcem la Hallmark.
Hallmark nu este canalul de filme, aflat pe pozitia 67 în grila mea de programe tv, dar are legătură cu el. Pentru că exact ca progrmul cu pricina îţi desfăşoară în faţa ochilor o dramă totală. Hallmark este o situaţie sau o atitudine pe care ar trebui să o ai. Este o atitudine de victimă când nu eşti una. Se ia la repezeală sticluţa cu esenţă de victimă, se dă pe gât o înghiţitură şi voila : hallmark.
Se cere un exemplu : ea - o sculptură şi un zâmbet adoră compania lui amicală. El o adoră pe ea şi atât. Tot pe ea o adoră nişte mulţi alţi ei. Ei îi convine, că i se pare normal. Normal că el turbează, dar ia atitudinea hallmark. Adică ia o bere, nişte prieteni şi se distanţează. În aparenţă o dispreţuieşte, în fapt o adoră, dar face o dramă din asta. Asta poate ţine, în sensul că ea se îngrijorează şi face ceva în sensul ăsta. Partea cea mai bună cu hallmark este că pe lângă portiţe ferecate poate deschide ochi, ceea ce mi se pare mai tare.
Naşă şi în acelaşi timp naş de botez este Bianca, prietenul meu cu ţâţe sâni, care acum o vară şi o toamnă a ajuns la concluzia că viaţa mea seamănă a scenarii de soap-opera-dramă colosală, cum numai la Hallmark poţi vedea. Acum nu ştiu ce i-a venit sa propună un tandem pe tema asta, dar poate ei i-a ieşit mai bine explicaţia.

Vindeţi fier, alamă, cupru sau alte metale?

Abia aştept să vină iarna. Cu zăpadă multă, dar multă aşa cum vezi prin basme. Şi cu frig d-ăla crâncen de îţi vine greu să respiri. Nu că aş fi fiert pe construit oameni de zăpadă, schiat, deszăpezit, mâini crăpate şi nări lipite de ger, dar dacă vom avea zăpadă de cel puţin 50 de cm şi temperaturi de cel puţin -8 grade, căruţele nu ar mai circula, clar.
Asta înseamnă că nu mă mai trezesc în clinchetul lin pe care îl scot potcoavele la întâlnirea cu asfaltul şi în trilurile pirandei : Hiiieeeerr veechiii, calorofereeee ... cum mi s-a întâmplat în ultimele 3 luni cam în 70% din cazuri.
Mă gândesc cu groază că adevărata industrie a fierului vechi va fi în curând egalată de mica afacere a pet-urilor. Şi să vezi atunci! Este necesară construirea de alei speciale pentru căruţaşi şi pentru a evita eventualele busculade pe aleile dintre blocuri, propun ca afaceriştii un cal-putere să se deplaseze în intervale orare diferite.
Vreme de trei veri am trăit cu falsa impresie că numai mie mi se întâmplă, pentru că locaţia vastelor apartamente este la trei staţii de tramvai de unde a înţărcat dracu' p-ăi mici. Nope, niet, nicidecum. Oriunde există un pâlc de case, eventual ocupate în mod fraudulos/abuziv, prin frumosul Bucureşti, e loc şi de o căruţă, două, trei , plus caii aferenţi.
Până la primăvară sunt şanse mari ca afacerea "metalul dintre blocuri să dispară". Uite ce am primit pe mail :
Firma din Bucuresti, achizitionam fier vechi la pret foarte buna.Oferim ret bun pentru: tabla, fier, cupru, aluminiu... si alte metale.Puteti aduce metalele la centru nostru sau daca aveti peste 1000 Kg il putem ridica de la locatia dumneavoastra.In cazul in care este necesar, avem echipe pentru taiere demontare... etc.Ne deplasam la locatia dumneavoastra doar daca aveti minim 1000 Kg si va aflati in Bucuresti sau maxim 15km imprejur.Daca aveti mai mult de 10 tone, ne deplasam pana la 100km in afara Bucurestiului.Daca aveti peste 20 de tone ne deplasam oriunde in tara.Pentru alte detalii va rugam sa ne contactati la telefon 0762-884-652.Viorel.

Până una-alta, hai cu frigu!!