Sunt un şantajist sentimental, normal, recunosc alţii de la o poştă. Poate d-asta de cele mai multe ori nu mă impresionează cerşetorii, indiferent câţi copii, căţei sau pancarte poartă la gât. Mă impresionează însă oamenii care par şantajişti emoţionali, dar sunt doar nişte nefericiţi naivi rătăciţi prin minunatul nostru Bucureşti.
Aşa s-a întămplat acum o lună şi ceva cu un cuplu care pe o străduţă paralelă cu Bălcescu m-a întrebat cum poate ajunge la gara de nord, pe jos. Oamenii cărau nişte sacoşe de rafie în care încăpea lejer jumătate din averea mea. Şi erau pline ochi. Le-am dat un ban să ia metroul şi deşi Adriana a spus pe moment că oamenii au cerşit într-o formă mai evoluată, eu chiar cred în continuare că ei erau din inima Moldovei şi au avut neşansa să fie traşi pe sfoară de un taximetrist cu vorbe dulci şi rele intenţii. Acum ceva vreme, veneam de la reprezentanţa sport a corporaţiei, alături de prietenul Bianca şi Zeul din dotare. Pe drum, un domn vădit rătăcit ne abordează întru ajutor. Prietenii mei au dispărut în ceaţa groasă de octombrie, desigur, pentru că aveau o emisiune de făcut.
Înainte de salut, l-am pus pe om în temă că nu îi dau niciun ban şi i-am ascultat păsul. Omul, Sandu Stan pe numele lui, a avut nenorocul să aterizeze din Italia pe aeroportul Băneasa, de unde a luat un taxi spre Gara de Nord că avea un tren de prins, că nu are încotro, că deh, la 11 noaptea, autobuzele, dacă circulă, sunt foarte rare. Taximetristul l-a dus şi i-a cerut 300 de lei, la destinaţie. Omul n-a vrut să îi dea, motivând că n-are de unde, că e sărac, că lucruri. Taximetrisul i-a zis că îl duce înapoi şi îl lasă în aeroport pe cheltuiala lui. Acolo, l-a luat la nişte palme, bazându-se pe sprijinul colegilor de breaslă în cazul în care lucrurile ar fi degenerat. Omul a fugit, fără bagaje.
De faţă cu mine, a sunat la 112 unde şi-a spus povestea, pe rând, operatoarei şi poliţiei. Poliţia, săritoare în ajutorul cetăţeanului, l-a trimis la poliţia aeroportului, să îi rezolve ăia problemele. Probabil frigul de afară, scaunele reci ale maşinii şi taximetriştii arţăgoşi i-au pus pe gânduri de spălare de mâini pe oamenii legii.
Acum nu ştiu ce mă îngrijorează mai mult : că unii taximetrişti te prădează ca piraţii somalezi sau că poliţia, în principiu, se spală pe mâini cu apă şi săpun din abundenţă să nu ia vreun virus mortal?
Un lucru e sigur : nu o să mai am mustrări de conştiinţă când
10 comentarii:
Pe Decebal sunt foarte multi oameni care "au ramas in Bucuresti si nu mai au bani de tren". De multe ori iti spun ca mai au nevoie doar de cativa lei...
Faza e ca pe Decebal sunt de cele mai multe ori cate doua cupluri pe strada si nu odata mi s-a intamplat sa le intalesc pe ambele in aceeazi la mai putin de 100 de metri unul de altul. :-) Ce sa mai zici...
Ar fi o idee sa ii conduci tu pana la gara si sa le spui ca stai cu ei pana se urca in tren si porneste acesta. Eventual sa ii spui controlorului ca au probleme cu capul si in niciun caz sa nu le dea voie sa ii lase sa coboare inainte de Botosani (+20 de lei in buzunarul omului).
Pana la urma cu nenea cu taxiul ce s-a intamplat?
Sunt convins ca exista si genul asta de cersetori, dar in cazul a. oamenii aia chiar nu mi-au cerut bani, am insistat sa ii primeasca, ei erau pregatiti sa mearga pe jos.
Cu nenea cu taxiul nu stiu ce s-a intamplat pentru ca nu am facut schimb de numere de telefon si nici nu aveam cum sa merg cu el in aeroport. Poate a fost mai norocos cu politia din aeroport.
mie mi-a cerut "cativa lei" un nene care tocmai iesea dintr-un supermarket, tinand, cu un vizibil efort, patru sacose pline. pline cu zahar, faina si ulei, in cantitati pe care camara mea nu le-a cunoscut niciodata.
stiu exact atat numarul sacoselor, cat si continutul lor pentru ca am coborat intentionat privirea spre mainile lui, uimit fiind de dezacordul dintre statutul de cersetor si ceea ce cara.
a urmat si povestea: era de la tara si nu mai are bani de tren ca sa se intoarca (evident!) la tara.
despre sacose insa, nicio vorba...
parca nici nu existau.
"ma, da' uleiul???!" imi statea pe limba sa intreb.
"care ulei...?" sunt convins ca mi s-ar fi raspuns.
mi-am continuat drumul, ocolindu-i sacosele de rafie.
"ma, da' banii???" banuiesc ca ii statea pe limba sa ma intrebe.
"care bani?" i-as fi raspuns...
Pur si simplu o alta forma de a cersi...
nelu, lumea te ia de fraier la tine acasa, pai se poate.. :)
uite, eu, femeie, deci cu inclinatie catre telenovele, aproape ca am lacrimat in fata marinimiei tale. daca eram la coafor, cu altele ca mine, sigur lacrimam!!
Bai, de ce ai facut-o pe Miki sa planga?
Porcule!
Aviarule!
jl : pai nu erau sacosele lui, erau ale unui vecin si le cara doar pentru a face un ban in plus, pentru tren, normal :))
serban, corect
miki, asta era si ideea, sa umblu putin la sensibilitatea ta proverbiala...:P
nashule, nu-mi spune, daca era busu....:)))
Sunt prea bătrân ca să mai ţin minte câţi oameni de diferite tipuri şi vârste mi-au cerut într-un fel sau altul de pomană. Ideea e că unii chiar cer din disperare, prefer să nu îi judec însă nici pe cei la care se vede foarte clar că sunt apţi de muncă, iertaţi exprimarea tovărăşească! Oricum nivelul de protecţie socială la noi e zero şi tinde la minus infinit, mă rog asta e o constatare care nu mai spune nimănui nimic. Singura concluzie, din punctul meu de vedere cel puţin, este că treburile de genul jefuit de taximetrişti(de unii din ei, să nu generalizăm) ar trebui rezolvate ca în Orientul Evului Mediu cu băţul la tălpi!
da
Trimiteţi un comentariu