Murphy, te pup rece!

Updeit : Cum am terminat de postat aici, m-au sunat de la service. Batmobilul e gata!


Nu ştiu dacă v-am spus (ha!), dar Batmobilul e la service, de 3 săptămâni, pentru o reparaţie ce va dura maxim o săptămână. Între timp, după posibilităţi, m-am deplasat cu ajutorul bunurilor mobile ale rudelor sau ale prietenilor. Este foarte important să ai un mijloc de transport pe care te poţi baza când activezi pe ogorul muncii la ore foarte matinale. Să fie un taxi, zic, dar ajungem şi acolo.

Ca de fiecare dată când la corporaţie sunt cerut la ore la care nici cocoşii nu cântă, în seara de dinaintea marelui eveniment mă mint frumos că adorm din timp. Ceea ce am şi încercat şi aseară, la orele 22 şi foarte puţin. Vestea bună este că am reuşit să adorm destul de repede. Vestea proastă este că vecina de deasupra avea chef de ascultat nişte hituri de vară, pe la 22.45. Vestea şi mai proastă e că cea care i-a dat viaţă nu avea chef de ascultat nimic şi a încercat în mod repetat să îşi impună punctul de vedere cu ajutorul ţipetelor din toţi rărunchii. Din ciclul : eu te-am făcut, eu te omor! A mică a moştenit şi ea ţicnalul şi nu s-a sfiit în a-l folosi. Şi pentru a se face mai bine înţeleasă a asezonat răcnetele cu bătaia din picior a la cal atins cu fierul încins şi uşa închisă cu putere. În mod repetat. Circul s-a încheiat puţin peste ora 23.30. Dulcele somn s-a instalat mai greu, dar cu fericire în suflet.

La mai puţin de o oră de la fericitul eveniment somnul dulce ca mierea s-a transformat într-un zgomot ce nu suna deloc a zumzăit de albine. Cei 15 câini din tot cartierul se adunaseră toţi în faţa imobilului în care eu încercam să dorm, pentru o bătaie nocturnă. Bătaia s-a încheiat în 10 minute, ecourile luptei s-au mai auzit o bucată importantă de timp.

Şi iată-mă la orele 00.27, încercând să găsesc firul pentru a reînnoda prietenia cu somnul. Grea misiune, totuşi, nu imposibilă. În fond, mamiferele se potoliseră, toate. Dar ce facem cu insectele?! Păi le ţinem afară cu plase împotriva insectelor. Ce facem când ele, insectele, reuşesc cumva să se strecoare în ciuda măsurilor de precauţie!? Le omorâm, aia facem. La 3.17 vânam ţânţari prin dormitor. După câteva minute de localizare inamic şi strivit doi tâlhari de sânge, constat că mai am 30 de minute de somn. Pe care poate le-aş fi valorificat întocmai, dacă nu ar mai fi existat un al treilea tâlhar, pe care nu reuşeam decât să-l aud. Cum aprindeam lumina, ziceai că se evaporă, aşa că am jucat v-aţi ascunselea până m-am umplut de draci şi de nesomn.

După cele obişnuite de dimineaţă, să sun la taxi, cum ziceam. Ultima dată când am apelat la serviciile de profil, şoferul mi s-a plâns că e criză şi oamenii nu mai merg cu taxiul, că e scump, şi stă cu orele fără comandă. Şi sun la prima firmă. Sigur am trezit-o pe duduia care preia comenzile. Totuşi, nu mă poate ajuta. Nici a doua firmă de taxi nu are nimic disponibil. La a treia nu răspunde nimeni şi minutele curg în defavoarea mea. Aşa că o iau agale spre bulivard şi salut cei 15 câini care acum stau tolăniţi, că deh, noaptea a fost una plină. Dar ce să vezi?! În staţia de taxi nu e nicio maşină. Aşa că îmi încerc din nou norocul prin telefon. Până a înţeles duduia unde mă aflam, apare o maşină salvatoare. Vorba vine salvatoare, că era să rateze roşu de la semafor şi pe carosabil ud, mai greu cu frânele. Noroc că nu prea e activitate prin intersecţii la 4 dimineaţa.