Pe la 8-10 ani aşa, îmi doream tare mult să fiu adult. Nu pentru independenţa financiară sau pentru a lua decizii înţelepte, pentru că nu îmi treceau astfel de bazaconii prin căpşorul meu de copil, ci pentru putere. Puterea pe care o are un bărbat în floarea vârstei şi respectul pe care îl inspiră. Pe dracu! Simţul respectului pe care îl inspiri am impresia că se stafideşte pe măsură ce independenţa financiară şi înţelepciunea deciziilor cresc, aşa că acum îmi doresc să am 8-10 ani.
Şi am fost într-un mini-concediu întru rezolvarea unor probleme gospodăreşti pe la conac, mini-concediu care a coincis spre final cu Floriile. De Florii, în comuna cu pretenţii de orăşel Voineşti, se organizează bâlci. Adicătelea, pe vremurile copilăriei mele, acolo se aduna lumea de pe o rază de câteva sate în ideea achiziţionării diverselor pregătitoare pentru apropiatele sărbători. Nimic nu s-a schimbat. Lipsesc doar plânsetele mieilor despărţiţi prematur de mamele lor, probabil civilizaţia nu încurajează cruzimea făţişă sau poate doar aşa e mai igienic. La bâlci, ca la bâlci, puhoi de lume, îmbrăcată în hainele ale bune, praf cât cuprinde, în total contrast cu pretenţiile adidaşilor albi, fum de la mici, gălăgie, manele, sârbe, Inna cu Hot, halviţă, floricele trase printr-un ceva roz şi lipite în formă de bulgăre de zăpadă, turtă dulce, gogoşi mari şi, mai nou, vanilate, ochelari de soare ce imită într-un mod grotesc mărcile celebre, brânză de burduf şi potcoave. Bâlciul este mana cerească în mediul rural, îţi faci cumpărăturile, vezi lume nouă, poate te îndrăgosteşti de o tânără cu potenţial de gospodină şi te şi distrezi, pentru că la bâlci sunt minunile modernului, aceleaşi din 90 încoace. Lanţurile şi maşinuţele pe care le-ai văzut în filme şi la mare dacă ai apucat să mergi vreodată. Ştiu sigur că am mai fost în copilărie la bâlciul ăsta, îmi aduc aminte foarte bine încercările de a masca noroiul ce îmi năpădise sandalele noi şi albastre, dar ştiu sigur că nu m-am dat în lanţuri. De frică, probabil. Acum frica a dispărut, dar şi interesul. Totuşi, mi-am luat gosoşi şi vată pe băţ.
luni, 13 aprilie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
cand imi petreceam vacantele la bunici, am fost ani la rand la balci, de ziua mea. si crede-ma ca asteptam cu nerabdare ziua aia :D
floricelele date prin chestia aia roz si turta dulce erau delicioase. as manca si acum, dar nu prea am de unde. poate data viitoare imi aduci si mie :)
ha...ca să vezi, ai înviat!
Ura, s-a intors ! :)
Eu una n-am fost la balci niciodata, nu la unul din asta de tara. Dar am fost la ceva care seamana destul de tare, in oraselul copiilor care era singurul parculet pentru copii asa, mai scmecher, cu tobogane, si multe leagane si gherete de tot soiul. Acolo se cocota si pomul lui Mos Gerila si cu greu ii convingeam pe ai mei in anii mici sa ma duca sa vad pomul mosului... :) vezi, la mine e alt anotimp la balci...
la vederea titlului as fi putut jura ca e vorba despre politica :)
bine (ca) ai revenit!
mie imi place mult la balciuri, tot amestecul ala, si harmalaia..
foarte tare!
Bun reportaj. Revenire în forţă. Mă bucur să te citesc din nou.
nadina, floricelele alea sunt aproape ciupacapra mondial, este ? :))
o picatura, ocazional :))
rita, n-ai fost la bâlci???!!!! uau!
just lethal, eeee
ilinca, unde mai pui că m-a pupat o babă ...pam pam!
motanes, lasă prostiile, ce facem de ziua noastră? :))
măi nelu, tu scrii rar da' şi când scrii, mă trimiţi în cele mai neaşteptate locuri. în cazul de faţă, în copilărie. bâlciul pe care mi-l amintesc şi la care raportez noţiunea, e unul de pe vremea când încă nu împlinisem cinci ani. tata m-a dus să văd un motociclist închis într-o sferă din fier (gratii, normal) care se rotea în toate direcţiile, cu o cârpă roşie pe faţă. când am ieşit de acolo mi-a cumpărat un fluier din acelea cu rolă de hârtie în capăt :-)
nelu, asta inseamna ca nu te gadili! te'ai scos! :))))))
adi, eu n-am prins d-astea la bîlciuri..poate pe la noi prin sud nu se practicau
ilinca, baba era bunica unui prieten de la ţară şi după ce m-a pupat, la vreo două ore, îl întreabă pe om cine sunt. deci uitase că mă pupase prin bâlci :))
Trimiteţi un comentariu