Peştişorul

Peştişorul auriu, ăla de trăieşte în acvarii, este foarte tare. Pentru că uită. Tot. La interval de 30 de secunde. Viaţa lui se rezumă la jumătate de minut. Ceea ce înseamnă că dacă în ultimele 5 secunde a fost fericit cine ştie din ce motiv piscicol, trăieşte cu impresia că este fericit de o viaţă. Se poate să fie fericit de 29 de secunde şi brusc să se sperie şi uită că a fost fericit vreodată şi se simte mizerabil, speriat şi nefericit. Şi vede un purice de baltă uscat şi mâncând, uită de sperietură şi are impresia că haleşte de o viaţă. Dacă e peştoaică are mari şanse să se creadă o vacă grasă şi nesimţită care nu a făcut toată viaţa decât să mănânce. Dacă e mascul, sunt şanse mari să nu îi pese. Dacă stă într-un acvariu imens, la fiecare 30 de secunde va descoperi locuri şi peşti total noi şi nu se va plictisi niciodată. Va avea însă probleme cu peştii cu memorie mai bună, în cazul în care îi întâlneşte din 2 în 2 minute şi îi va trata ca pe necunoscuţi. Dar într-un final peştii se vor obişnui pentru că oricum peştişorul auriu uită şi nu ar avea rost.

Problema apare când peştişorul moare. Pentru că atunci când moare va crede că toată viaţa a fost pe moarte.

În concluzie, dragilor, dacă aveţi norocul să prindeţi peştişorul de aur, aveţi grijă să puneţi câte o dorinţă la 30 de secunde.