Vreau o iarnă aşa..

De pe mail

Inspirat

Pe mailul ăla public primesc tot felul de lucruri, unele mai interesante decât altele :

- care mă subestimează : Oferte incredibile la Viagra
- care mă supraestimează : Loose weight now
- mâini de ajutor : Ai Nevoie? Nu ezita! Caută-ne!!!
- de la Dumnezeu şi cuvântul Lui : Cuvântul Lui Dumnezeu grăieşte neamului român.
- de la diverşi : X sent you a big/silly/incredible kiss/hug/etc
- sfaturi : ..ca cascatu asta nu e bun intai cascam si pe urma avem diferite pofte,sa mancam sa bem sex si altele,aparate prin rugaciunea minti,tatal nostru si mergi si pe la biserica.te salut,si tre sa te casatoresti pt viata in cuplu necununati este un pacat...
- de la afacerişti mărinimoşi : Your ID mail have won

Pieptănaţi, spălaţi, votaţi

Data trecută, când s-a ales primarele, s-a pus asfalt nou şi drept. Nu la mine pe stradă, chiar dacă e şi o şcoală acolo, doar pe toate străzile vecine, includem aici şi bucata de stradă care trece prin spatele blocului meu, unde nu există decât un spate de bloc şi un gard. Dar strada e frumoasă şi acum şi dreaptă, de poţi merge şi cu 40 la oră pe acolo, mai mult nu îţi permite spaţiul ocupat şi aşa de prea multe maşini. Tot atunci, s-au tuns şi frezat frumos copacii, de a trebuit să mutăm cu toţii maşinile unde om şti, chiar dacă era cam vară şi copacii erau în plină vegeteţie. Şi mi-a părut rău şi de cuibul construit cu măiestrie de doi guguştiuci într-un copac care nu era nici excesiv de înalt. Nici nu vreau să mă gândesc dacă aveau pui. Primarele e acelaşi, care este de ceva vreme.

De data asta, nimic. Nu tu asfalt, nu tu toaletat copaci. Gropile sunt acelaşi pe strada mea. Diferite sunt doar pliantele şi afişele pe care le găsesc zilnic în cutia de scrisori. Pliante colorate sau nu, toate cu promisiuni. Multe.

Azi, porcul a început să se îngraşe. Strada s-a umplut de oameni îmbrăcaţi în salopete verzi care strângeau frenetic pungi, frunze, sticle şi alte gunoaie aruncate de diverşi oameni ai cavernelor supraetajate. O doamnă în verde, mă întrerupe din zgribureală :

- Băiatu', scuză-mă, când ie alegerilii?!
- Duminică
- Vezi, fă?! D-aia ne grăbeşte, zice doamna către colega de măturare.

Asta se întâmplă în sectorul 5, nu ştiu exact în ce colegiu uninominal, voi afla până duminică, doar merg la vot.
În sectorul 1, pe Şos. Bucureşti-Ploieşti se scurmă de zor, de luni bune. Scurmările au fost vizitate, pe rând sau în grup, de prim-ministru, ministru, primar, etc. Când era uscat şi frumos afară. Acum mai plouă din când în când, că e toamnă. Pâmântul şi apa se iubesc şi dau naştere la noroi care se hrăneşte cu pantofi vii. Şi cu ai mei şi cu ai altor colegi. În fiecare zi înjur. Nici nu mă gândesc la doamnele care fac curăţenie după noi la corporaţie, săracele. Săptămâna asta nu am văzut nicio maşină dintre acelea care spălau şi periau străzile acum o lună, fie şi pe ploaie, chiar dacă străzile nu aveau nici urmă de praf. Oare nu mai au băieţii ăştia contract cu spălătoriile din Bucureşti? Sau în sectorul 1 nu candidează cine trebuie?

Criză, frate

E groasă cu criza asta. De exemplu, am plecat chitit să îmi iau fotolii şi nu mi-am luat, că e criză. Criză de marfă, s-au epuizat.

E criză şi de cuvinte şi idei. Un candidat, aspirant la un fotoliu, normal, mai confortabil decât orice fotoliu mi-aş fi putut cumpăra eu, mi-a lăsat în cutia poştală un bileţel. Nu, nu un pliant. Un bileţel de 7 cm lungime şi 2 cm lăţime scris faţă/verso, în Word, înghesuit şi prin care urma a fi convins alegătorul din mine să votez pentru fotoliul lui. Nu m-a convins. Sau poate ar trebui să mă gândesc la cât de econom e omu' ?! Uite, salvează copaci, economiseşte energie şi chiar are grijă şi de sepii. Da, sepiile alea care fac cerneală pentru imprimanta alb-negru pe care o are omul în apartament. Nope. Poate chiar a venit omul pe jos...

Tot pe jos eram şi eu acum câteva zile. Mai exact, mi-am lăsat batmobilul la conac şi am ieşit la şosea la ia-mă nene, nu că aş fi foarte verde, că e pă trend, ci doar că m-a rugat Marian să îl ajut să aducă două maşini pe o distanţă de 20 de km. Şi după 5 încercări opreşte un domn cam de vârsta tatălui meu, dar cu vreo 30 de kile mai uşor, un amănunt foarte important.

Omul, cu mult bun simţ şi foarte guraliv. În 15 km îmi povesteşte cât de greu a dus-o el prin comunism. Că făcea sex cu soaţa îmbrăcaţi până-n dinţi, că decretul, că avorturile, că mijloace de contracepţie, că fiica lui, mai mare cu vreo 4 ani ca mine, că lucruri, etc. Şi îmi cere părerea de tânăr despre homosexuali. Diplomat, cum mă ştiţi, zic că fiecare cu treaba lui, că vorba cârcotaşilor, d-astea, că parcă sunt din ce în ce mai mulţi, dar n-am eu treabă cu viaţa altora. Şi uite aşa mai trec 3 km. Mai erau 2 km când omul zice senin :

...Şi eu sunt pe invers. Pe la 16 ani, era greu, femeile nu prea mai voiau, că decretul, că mijloace contraceptive nu se găseau şi am încercat şi mi-a plăcut şi...

Recunosc că am fost foarte fericit că am ajuns la destinaţie înainte ca omul să-şi termine fraza în care adusese vorba şi despre mulţi centimetri. Dacă era cu 30 de kile mai mare şi 30 de ani mai tânăr şi îl apuca discuţia cu vreo 13 km mai devreme eram în mare criză.

Altă cafea

Pentru dimineţi mohorâte :
Pentru romantici :

sau visători :

Strange relationship

Motto : Decât singurătate în doi, mai bine eu cu mine.


Gina trăieşte cu Florin. Sunt aproape doi ani de când s-au mutat împreună. Nu mai ştie dacă îl iubeşte. De fapt, nu ştie nici dacă a făcut-o vreodată. El nu o mai suportă. Nu i-a spus-o, dar e evident. Mai ales de când a început să-i zică fă. Ieri a bătut-o. Nu-l părăseşte, gândul că rămâne singură şi mai ales cel că o vreme ar trebui să se mute înapoi la părinţi îi dau un tremurat uşor. Se minte că a fost obosit şi l-a cicălit, şi până la urmă nu a fost decât o palmă. În plus, ea şi-a căutat-o, cum i-a spus şi el. Nu trebuia să-l zgârie pe faţă, chiar dacă ştiu amândoi foarte bine că a fost un accident.

Marius o adoră pe Cami. Atât de mult încât e în stare să meargă cu ea şi la toaletă. E galant, desigur, şi o răsfaţă cu mici cadouri, o sună şi de şapte ori pe zi şi nu face nimic fără să o întrebe. Fac dragoste, nu sex. Cami se bucură când primeşte cadouri. Nu ca un copil în dimineaţa de Crăciun. Mai degrabă ca o divă a muzicii pop care îşi aude la radio al 26-lea single, a patra oară într-o săptămână. I se pare normal, Marius are de unde şi până la urmă el a obişnuit-o aşa. Îl iubeşte?! Se mai întreabă uneori, când vede brăţara care vine perfect pe încheietura mâinii ei . Aceeaşi brăţară pe care a pus-o uşor stingherită în poşetă, în seara aia în care s-a lăsat pradă pasiunii în garsoniera modestă în care locuieşte Dragoş, un coleg puţin bădăran şi totuşi fermecător pentru ea.

Răzvan s-a iubit cu Nicole vreo 4 ani. Cu tot cu pauza din anul trei de facultate. De câteva luni, i-a zis că nu o mai vrea, pur şi simplu. Nu i-a spus exact ce gândeşte. Nu ei, prietenelor ei, da. Care, normal, au dat fuga şi l-au pârât ca nu cumva Nicole să se mai întoarcă la nenorocit. Nu s-a mai întors. Acum iese cu Sebi. Răzvan se zgârie pe ochi. Câteodată i se pare că nu îi ajung unghiile lui frumoase, date cu lac. Le-ar folosi şi pe ale Mihaelei, tânăra pe care o scoate la suc din prima săptămână după ce a rupt-o cu Nicole. Nu, nu o vrea înapoi, dar ar vrea să fie nefercită. Atât.

Zice un cercetător (britanic, normal) că iubirea asta de cuplu durează 2 ani, 6 luni şi 25 de zile. Atât. Apoi, treaba voastră.

Frânturi

Marţi noapte, karaoke. Frumos, cântat, companie excelentă, băut. Suc. Venit acasă, găsit loc de parcare ocupat a cincea oară în ultimele şapte nopţi, enervat. Rău. Sunat poliţie, trezit domnişoară sau doamnă poliţistă. Nesimţit. Sunat la poliţie din nou, la secţia care trebuia, vobit cu poliţist haios şi amabil. Calmat, renunţat la plângere. Parcat alt loc, lăsat bilet cu nr. de telefon şi scuze.

Intrat în casă cu gând mare de somn adânc. Pisic lipsă în întâmpinare. Suspect. Sufragerie - nope, dormitor - idem. Baie - nasol. Pisic şocat, căzut în WC. Spălat, şamponat pisic, uscat greu dar energic. Duş&somn. Trezit matinal de telefon cu număr privat. Răspuns cu DA la întrebarea dormeai?. Ura! Chemat de domn întru mutat maşină. Şocat că domn ştie numele. Iniţial crezut că e farsă.

Meşterit o oră la tăbliţă cu LOC PLĂTIT. Mulţumit de rezultat. Seară, mers la chioşc, luat hrană la pisic. Oameni mulţi se bagă în faţă. Ţăranilor. Amuzat copios de vânzătoare care tastează în device, la categoria gumă de mestecat, BIG BABĂL.

Uitat la meci. Fără rost.

Întrebări?

Dincolo de întrebările stil bocanc de armată plin de noroi, îndesat cu patos în sufletul alb-neon sau alb-gălbui, după caz, există şi câteva întrebări care prin răspunsurile pe care le generează pe stil automat(ism) ar trebui interzise prin lege.

1. Ce faci!? - întrebare venită automat după o formulă de salut, de cele mai multe ori dintr-o politeţe exagerată, fără rost şi fără a aştepta răspunsul "Bine", care, normal, este un răspuns cretin. Bine cui? Omenirii?! când de fapt faci orice altceva : mergi, citeşti, te faci că munceşti, te grăbeşti, respiri sau nimic. O folosim cu toţii, frecvent, fără a ne interesa de fiecare dată ce face interogatul. Şi mă enervează. Maximă este forma Şi ce ai mai făcut?! , adresată obsesiv la intervale scurte pentru a continua o discuţie care nu îşi are rostul. Cel mai bun răspuns mi se pare : N-ai tu treabă!

2. Dormeai!? - întrebare adresată prin telefon ăluia care are voce de Barry White răcit cobză şi care ţi-a răspuns după ce telefonul a sunat zdravăn. Nu am să înţeleg niciodată de ce primul răspuns care îmi vine în mintea mea buimacă de somn este Nu, stai liniştit! E evident că dormeam şi jur că fac eforturi să răspund cu Da. Înţeleg perfect că e nasol să trezeşti un om şi îţi vine să îţi ceri scuze cumva, dar dacă am fost idiot şi mi-am lăsat telefonul să sune, o merit.

3. Tu fumezi?!? - pentru unul care fumează de ani buni, întrebarea asta venită de la persoane pe care le-am văzut de câteva ori pe săptămână în ultimul an mă lasă fără răspuns.

4. De ce ai slăbit în halul ăsta?! Presupun că există şi varianta de ce te-ai îngrăşat, nu ştiu, n-am trăit-o. Oricum, răspuns nu am niciodată.

5. Ce zici de geanta/pantofii/sandalele mele? Întrebare femeie-bărbat. Mie mi-e frică rău de întrebarea asta şi fac eforturi pentru a da răspunsuri mimice sau generaliste, să nu îmi atrag vreun uragan. Există şi varianta bărbat-femeie : eu cu ce mă îmbrac, nevastă? Sper să nu îmi atrag vreun blestem de geantă şi peste câţiva ani să ajung şi eu la întreabarea asta.