Ideea le aparţine băieţilor de la TopGear. Dacă e bună sau nebună, dacă îşi are rostul sau nu, nu mă bag. Partea nasolă e că am avut 3 incidente în ultima săptămână care mi-au pus capac.
No 1. Cartierul Pajura, miezul zilei, din ciclul : eu, pe nişte străduţe pentru prima dată în viaţă. Normal, ratez intersecţia spre care mă îndrumase colegul Adi şi mă trezesc într-o parcare între blocuri. Nu e panică, ies din parcare şi mă trezesc pe o străduţă lungă de 25m şi insuficient de lată pentru două maşini. Menţionez că se prea poate ca strada să fi fost cu sens unic şi eu pe interzis, dar la ieşirea din parcare nu se există niciun semn de circulaţie, care să mă îndrume în vreun sens. Când mai aveam 3 m şi ieşeam în civilizaţie, hop un peugeot 206 roşu cu o domnişoară la volan. Domnişoara ia poziţia stană de piatră îngrozită şi îmi arde 2-3 flashuri. Mă risc şi zâmbind îi fac semn că nu ar fi mare pagubă să dea 3m cu spatele, să ies eu. Nimic. Dau eu cu spatele 20 de metri, domnişoara deschide geamul. Eu mă pregătesc să zic cu plăcere, ea ciripeşte :
- Mai pune şi tu mâna pe cartea aia, dreacu!
No2. Cartierul Băneasa, pe străduţă, între blocurile de lângă corporaţie. Străduţe înguste, bolovănoase, întortocheate şi fără nume. Ies de pe locul unde parcasem, dau colţul, merg 5 metri şi mă opresc. În faţa mea, o maşină este parcată paralel cu altă maşina, astfel încât nu se poate trece. Proprietarii ambelor maşini îşi numără ouăle. Eu stau. Şi ei. Eu fac semn că aş cam vrea să îmi continui drumul. Unul din ei zice :
- Ce e?! Dă cu spatele, ce p*&a mea!
Să mă dau jos, să mă iau la harţă, nu prea are rost. Mai ales că ei sunt doi şi mi-o pot lua cu talent. Zic : Sun la poliţie că blochezi un drum public. El zice :
- Dacă tu ştii cum se numeşte strada, te invit. Eu nu mut maşina oricum, că aleea asta nici nu figurează pe hartă.
- Ai dreptate, e o uliţă, că e plin de ţărani p-aici. Şi am dat cu spatele.
No3. În seara asta, DN1. Drumul de la Băneasa Shopping uatever e full. Mergem ca melcii toţi până la intersecţia cu Aerogării. În sfârşit prind verde, dau a treia şi imediat după intersecţie pun frână brusc. Tânăra din faţa mea a pus avariile, să coboare o altă pisi. Aştept să treacă toţi ceilalţi de pe banda 2, dau semnal şi cum ajung paralel cu domnişoara, ea demarează în trombă, dă semnal stânga şi îmi taie faţa.
Sunt un şofer destul de calm. Sincer, nu ştiu cât mă mai ţine.
19 august 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
bulevardul 1 mai. ion mihalache acum. simbata, ora 17, 40 de grade afara. pustiu. sau in fine, trafic super light. in fata autobuz. in spate eu. in spatele meu un domn cu un matiz. nu ma bag sa depasesc autobuzul, ca mergea cu vreo 55 si nu ma grabeam deloc. insa in spatele meu claxooooooooooooooooooooooooooooooooooooooon si flash-uri "hai fa, ca ne prinde noaptea"
obor. langa primarie. eu pe avrig cu o dorinta suprema de a vira stanga pe chiristigiilor, parcarea de acolo fiind un ideal pentru mine in acel moment.
zac cu semnal stanga pus. sunt primul in intersectie. mai zaresc in spate un audi asteptand ca si mine cu semnal stanga.
chiristigiilor e full pe ambele sensuri si nimeni n-are sufletul atat de milos incat sa ma lase sa ma bag. si stau...piciorul e pe ambreiaj fiind in orice clipa pregatit pentru o zvacnire. nimic insa. strada pe care imi doresc atat de mult sa intru e inca plina si inca vin din toate directiile. vad parcarea, e acolo, vad si un loc liber, e chiar pe diagonala in stanga...dar desi sunt numai vreo 20 de metri pare o vesnicie sa ajung.
si cu aceste ganduri, mai ca ma fura somnul cu picioarele pe pedale dar aud in spate buuuuuuuuuuuuuuum urmat de alt buuuuum mai mic. ma uit in oglinda dar nu mi se pare nimic dubios. audi pare inca sa astepte cuminte in spatele meu.
cobor si ma minunez: tamponare in lant. in ordinea numerelor de pe tricou: in audi a intrat un logan iar in logan a intrat cu primul buuum o alfa cu una bucata piti la volan. speriata dar totusi constienta sa-si aranjeze parul ciufulit dupa impact.
piti a uitat sa mai franeze lovind loganul care prin ricoseu a intrat in audi. pe mine audi nu m-a atins. s-a oprit la 5 cm de bara mea spate.
daca auzeam si al treilea bum era clar ca e pentru mine. dar au fost doar doua. pur noroc. :)
am plecat ca se eliberase chiristigiilor. ce era sa fac? sa-i vad cum se cearta?
@ maria : sper că nu mă dezamăgeşti şi i-ai zis câte ceva de rudele decedate ale mamei lui.
@ lethalu : ai fi putut şi tu să îi acorzi primul ajutor donşoarei...:)) era să o păţesc şi eu cam la fel în seara asta pe Cotroceni. I-am mulţumit ăluia din spate că a pus frână la timp. Tinerii de pe banda din dreapta mea nu au avut noroc.
eu am adormit azi in taxi, deci ziceti toti mersi ca nu am permis. inca
:D
Da' ce frate, Maria putea să-i arate oja de pe deştu' ăla mai mare....ho, ce-am zis, să-l vază omu' din spate mai bine! :)))
nu i-am aratat nimic, ca m-a luat prin surpindere entuziasmul lui. repet, era simbata, erau 40 de grade si 3 masini pe strada
just lethal- hm, eu nu am scapat asa usor pe stefan cel mare. un taximetrist nervos s-a gandit sa imi taie calea. eu am franat, cel din spatele meu nu atit de brusc. si mi-a facut 2 gauri in bara. le port si acum cu mandrie prin oras
cine vrea sa fie un bucurestean veritabil trebuie sa stie sa interpreteze corect culorile semaforului:
verde - treci fara probleme
galben - repede ca se pune rosu
rosu - repede repede ca se face verde la ceilalti
am gasit asta pe un sait :))
Mi-a plăcut aia cu "uliţa"... ceva de nedescris! Am râs de una singură, de s-a speriat senatoru' de mine :)))
N-aş fi găsit nici într-o mie de ani o aşa replică!
Bravos ritchiu !
Şi cică eşti bucureştean. Neeeee, nu te cred :P
@ lethalu : câteodată se lasă cu amenzi . :D
@ ilinca : păi chiar e o uliţă :))
@ pisicot : bucureştean de 3 ani. înainte am fost târgoviştean 10 ani şi primii 13 ani din viaţă au fost petrecuţi la ţară. aşa că ştiu cum e cu uliţele :D
Trimiteţi un comentariu