La semafor. În stânga mea o dacie papuc cu 5 locuri ocupate toate de nişte băieţi de 28-30 de ani, muncitori în construcţii. Pe trecerea de pietoni, un grup de 5-6 liceeni (cel mult 16 ani). Printre ei, 3-4 emo kids. Tânărul aflat pe locul din dreapta în papuc coboară precipitat geamul şi strigă :
- Băiatuuuuu, ce curent reprezintă freza ta!?
- EMO, răspunde puştanul cu zâmbetul până la urechi ( uite că şi emo zâmbesc, zic)
- Nasol, frate!, răspunde tânărul din maşină.
Nu am nimic cu ăştia mici care vor să se tundă cu ciobul, să se machieze cu negru pe la ochi, să-şi dea cu ojă, să poarte poşetă, să se depreseze, să se înfometeze că aşa e trendy. Poate le trece. Şi totuşi, parcă prea mulţi puştani se sinucid în ultima vreme.
18 mai 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19 comentarii:
Eu cred că tot părinţii-s de vină. Păi ei nu văd, de la început, ce apucături are copilul, ce anturaj...?!
Degeaba vrei tu să te apuci apoi să-l educi după ce l-ai scăpat ani de zile din mână...
Micuţii ăştia au probleme reale sau şi le creează? Asta e întrebarea mea!
@ motanes : cred că e foarte greu. nu ştiu ce ar putea să facă părinţii în situaţii de genul ăsta. nu ştiu de ce am impresia că tocmai pentru că sunt ţinuţi din scurt adolescenţii fac tot felul de tâmpenii. mulţumesc Lui Dumnezeu că am avut părinţi care au ştiut cum să ne modeleze şi stimuleze personalităţile. o spune unul care de la 13 ani nu a mai locuit cu părinţii decât în weekend. şi pe cuvânt dacă am mers undeva fără ştirea lor.
@ johanna : sigur şi le creează. hai să judecăm drept, ce dracu' te poate întrista aşa tare în liceu, când viaţa în liceu e aşa frumoasă?! că nu te iubeşte nu ştiu ce puştoaică sau puştan, că nu eşti popular!? că nu ai bani de ţigări, că ai luat 1 la mate? pfoa..nişte tâmpenii! poate sunt eu prea optimist din fire, dar să fim serioşi, sunt oameni care nu au o mână sau un picior sau care nu au bani să îşi ia o ciocolată şi trăiesc şi sunt veseli acolo în nenorocirea lor. are dreptate motanes, părinţii sunt de vină, cei care nu ştiu să îşi dezvolte social copilul.
ritchiu- pai copiii astia nici la liceu nu sunt. hai ca atunci mai traiesti niste drame tip nu ma iubeste, dar la 12 ani....
Oricum ar fi, tot părinţii sunt de vină. Pt. că îi lasă pe copii să facă ce vor... şi după aia când văd că nu mai au încotro se pun cu bătaia pe ei. Păi normal că dracu' de copil face mai rău pt. că e răsfăţat şi nu mai înţelege nimic când vede că se schimbă trataţia. Copilul trebuie dresat de la început.
Restul, la mine pe blog că ocup spaţiul omului aici... :)
ee, Mărie, ăştia din ziua de azi iubesc de mici :))
motanes, nu mă deranjează, hai că arunc acum un ochi!...
bai nene! EMO nu este decat un cuvant prin care adolescenta sa fie numita altfel decat pana acum. au EXACT aceleasi drame pe care le aveam si noi la varsta lor si, asa cm noi aveam un look comun, au si ei. si nu se sinucid mai mult decat pe vremea noastra, doar ca astia cu televiziunile, dom'le, au grija sa faca stiri si megastiri din asemenea evenimente, astfel incat sa ai impresia ca toata lumea o ia razna dinc auza emo kidsilor.
oh, c'mooon!!
ciudat miki, dar eu nu îmi aduc aminte să-mi fi vopsit unghiile sau să fi fost depresiv, mai ales în timpul liceului. c'mon! şi eu mă îndrăgosteam des de diverse domnişoare, unele îmi trăgeau clapa, dar nu am fost supărat decât pe ele, cam 2 ore :))
rwformulez: asa cum noi aveam un look comun, au si ei. DIFERIT DE AL NOSTRU!! ...asta in afara faptului ca eu imi vopseam unghiile negre, impreuna cu toate prietenele mele. si da, ne vaicaream una pe umarul alteia de drame sentimentale. si ne enervau parintii. si ne gandeam sa ne sinucidem. eu chiar le-am spus alor mei ca ma sinucid. am cautat indelung contextul pentru a le expune asta, eram un copil de rasfatat, deci fara motive in aceasta directie, dar eram curioasa cum or sa reactioenze cand le spun. de-asta zic... sunt aceeasi poveste, amplificata de tot elanul asta al presei, al psihologilor de duzina, al parintilor panicarzi, al copiilor incurajati de toata tevatira care se face in jurul lor.
deci da, c'mooon! :))
eu la partea cu suicidul zic pas. n-am fost tentat niciodată. în schimb, la un moment dat, am fost hotărât să plec de acasă, în lume, la 10 noaptea. motivul îmi scapă acum, unul pueril. tata a făcut criză de nervi, mama, mai cu capul pe umeri, m-a luat la întrebări de genul unde am să dorm, că ploua, ce am să mănânc, d-astea...chiar m-a ajutat sa indes hainele în rucsac şi imediat a intrat si sor-mea in joc. am făcut eu un calcul mental şi după o criză mică de astm pe sistem nervos,când brusc nervii tatei s-au schimbat în panică, gata a trecut. menţionez că aveam maxim 12 ani.
pai nici eu nu am fost tentata. dar era cul sa vorbesti despre asta. sa ma rog, misto. ca asta era vorba generatiei. asa cum au astia de acum cuvantul tru. eu am si plecat de acasa, dar fugeam usor pe scari, sa aiba tata timp sa ma prinda :))
asta ziceam şi eu, miki..nu am nimic cu ei, câtă vreme nu se omoară.
iar eu zic ca nu se omoara pentru ca sunt emo. iar a fi emo nu este ceva rau sau nou. deci vorbim despre acelasi lucru?
prietena mea anca se dadea cu ruj negru. si eu cred ca sunt ca noi, numai ceva mai devreme. eu depresiva eram, sa stiti :)
deci, semi-concluzie : adolescenţii nu se omoară pentru că sunt emo, nici pentru că spun că se omoară, nici pentru că îşi dau cu ruj negru, ci pentru că părinţii sunt de vină. uite cum ne-am împăcaaaat :D
maria, mă uimeşti!!! tu, depresivă!!??? :O
Eh, aşa eram şi noi, doar că nu ne mediatiza nimeni. Depecher şi punker şi în fel şi chip. Neînţeleşi de nimeni şi având întotdeauna dreptate. Niciodată de acord cu părinţii...
Şi pe vremea mea se tot sinucideau câte unele din dragoste. Îmi amintesc de o tânără, Claudia (Dumnezeu s-o odihnească), ce s-a sinucis din dragoste. A băut hipoclorit. O fi fost EMO?
şi la mine în liceu au murit doi, băieţi amândoi, unul de supradoză (evident, cazul a fost muşamalizat rapid), altul s-a sinucis că avea media 4 la fizică.
rotchiu
vezi? multimea e cu mine. acum sa te vad cum indraznesti sa ma mai contrazici vreodata!
dar nici parintii nu sunt de vina. nu as vrea totusi sa detaliez pe tema asta, ca te bulversez de tot. te iau eu la o cafea de la tonomat, sa fie clar, sa iti expolic.d ar trebuie sa fii cuminte pentru asta.
Unde-i comentariul meu ?! Bine, nu mai stiu exact ce-am zis, fiindca se intampla pe la 3 dimineata, dar pun pariu ca era ceva foarte destept :P
Trimiteţi un comentariu